Periplu către moara lui Călifar și înapoi în lumea reala

Pactul cu diavolul prezent în text

Protagonistul operei literare este Stoicea, un tânăr orfan care s-a dus la moara lui Călifar pentru a se procopsi. Odată ajuns acolo are parte de o experiență neobișnuită. Poate fi vorba de o întâmplare coordonată îndeaprape de către diavol sau doar o amnezie  a tânărului? Am luat legătura cu un pasionat de întâmplări paranormale pentru a ne putea clarifica concluzia.

În primul rând ni s-a vorbit despre prima impresie dată de Călifar, care după întâmplarea neobișnuită s-a dovedit că avea pact cu diavolul. Inițial, morarul părea un om de încredere, binevoitor și milostiv. Acesta reprezintă ascunderea adevarului prin aparențe. Lacul reprezintă poarta către lumea fantastică, în care diavolul l-ar fi adus pe Stoicea. În primă fază, transpunerea  creată este un coșmar, însă urmează implinirea tânărului după ce o salvează pe Tecla din ghearele fiarei și i se infățișează o lume neobișnuit și suspect de buna. Iluzia binelui ne este explicată de către cercetător ca fiind un motiv de bucurie pentru o suferință târzie atunci când visul se încheie. După încheierea visului, Stoicea află că totul a fost un vis frumos irepetabil si că asta a fost procopseala dată de Călifar, asa că hotărăște să îl omoare pe morarul care trăia de 300 de ani datorită pactului cu diavolul.

Motive și simboluri

Spațiul credibil este reprezentat de către sat, respectiv Alăutești, Stoicea crescând fără părinți. El a fost înfiat de către preot care, mai târziu, moare și el, tânărul rămânând din nou singur.

Spațiul aventurii fantastice este constituit de către moara lui Călifar, locul în care au loc întâmplări neobișnuite care includ cititorul în tehnica reprezentativă a textului, respectiv ezitarea. Moara deține semnificații negative deoarece reprezintă măcinarea ființei umane, oamenii care ajung să pătrundă în cadrul acesteia sunt expuși unor pericole neobișnuite ce aparțin cadrului fantastic.

Cele 2 spații, credibil și fantastic se deosebesc între ele, impresia de veridicitate este reprezentată prin indicarea unui toponim.

Pădurea este un spațiu straniu, întunecat, greu accesibil, Stoicea hotărându-se să o parcurgă pentru a ajunge să se procopsească. Motivele prezente în text sunt:

• Motivul morii, spațiu negativ, deoarece reprezintă măcinarea ființei umane
• Motivul iazului, raiul iluziilor umane pe care nu se oglindește nici o undă, însă care are o strălucire uluitoare

Temporalitatea

Oprirea timpului este declanșată de visul indus pe care Stoicea il suferă din cauza lui Călifar. Repetarea timpului se plasează în pădure, unde protagonistul se va trezi de două ori, odată în iluzia indusă de către Călifar și odată în timp real. Regresul temporal este dat de catre descrierea lui Stoicea, acesta fiind prezentat ca un adult ce este orfan.

Acțiunea

Tema textului o constitue pactul cu diavolul, act care conduce la urmări dramatice.

În a treia secvență a textului, moș Călifar îl procopsește pe Stoicea de unde reiese tema visului. Moș Călifar i-a arătat cu puterile sale satanice cum era să aibă noroc. La începutul visului, imaginile care se succed aparțin unui coșmar: furtuna, peisajul din altă lume, năvala animalelor, aceste lucruri precedând visul de îmbogățire pe care i-l va dărui satana. Salvând-o de la moarte pe Tecla, fiica boierului Rovin, Stoicea devine om de încredere pentru boier, urmând ca acesta să devină ginerele acestuia. Visul se termină cu năvălirea tătarilor peste regat. Când Stoicea se trezește, moș Călifar râdea în hohote de efectul pe care iazul l-a avut asupra protagonistului. Mâniat, și înțelegând că procopseala avusese loc numai în vis, Stoicea îl ucide cu ciomagul pe morar.

În plan simbolic, visul reprezintă tărâmul întunericului, iar iazul constitue o poartă spre infern.

Personajele

Personajul inițiator, consacrat în literatura fantastica este diavolul, aici reprezentat de morarul Călifar. Un tânăr orfan, numit Stoicea pleacă din Alăutești spre moara lui Călifar pentru a-și găsi de muncă. Acesta este personajul experimentator, care este supus aventurii fantastice inițiată de lacul fără unde si terminată cu atacarea tatarilor. Stoicea este deschis aventurii fantastice, fără să se mai gândească la trecutul lui și cum a ajuns să-i fie atât de bine. Odată încheiat visul si dupa ce si-a dat seama că totul a fost o înscenare, Stoicea decide sa-i curme viața lui Călifar care trăia de trei sute de ani datorită pactului cu diavolul.