În vizită la hanul lui Mânjoală

Tema nuvelei

Tema nuvelei este în principal vrăjitoria, dar și pactul cu diavolul strâns legat de întâmplările din text. Vrăjitoria este reprezentată de hangița Marghioala, care, după cum presupune socrul personajului narator, l-a vrăjit pe acesta punându-i farmece în căciulă. Își folosea ochii, care chiar l-au impresionat pe oaspete, pentru a vrăji. Ochii sunt o primă formă a ispitirii și a vrăjiri, aceștia apărând constant în replicile lui Fănică: "Strașnici ochi ai, coană Marghialo!".

Pactul cu diavolul se subânțelege din replicile cucoanei Marghioala când venea vorba de cele sfinte, de exemplu atunci când Fănică căuta o icoană să se închine, hangița îi spune: "Dă-le focului de icoane". Se poate spune că sursa puterilor cucoanei, cu ajutorul cărora avea și succes în afacerea cu hanul, este necuratul.

Semnificația titlului

Titlul este un element paratextual și anticipativ care exprimă într-o formă concisă și expresivă mesajul textului.

Titlul este foarte sugestiv, aflat în strânsă legătură cu mesajul textului. Astfel, hanul este locul unde oamenii poposesc, dar în viziunea autorului el este "bârlogul" vrăjitoarei malefice, Marghioala, care-i atrage pe călători și îi întoarce din cale, tulburându-le mințile cu ochii ei. Mânjoală este soțul mort al cucoanei Marghioala, fostul proprietar al hanului. Denumirea hanului a rămas de la numele răposatului. Cert este că, după moartea lui Mânjoală, cucoana Marghioala a plătit datoriile, a "dres acaretul" si a mai ridicat un grajd de piatră, așa cum reiese din text. 

Perspectiva narativă

Perspectiva narativă constă în punctul de vedere al autorului și în relatarea evenimentelor. Ion Luca Caragiale relatează acțiunea dintr-o perspectivă subiectivă (naratorul-personaj)

Cronotopul-hanul

Hanul reprezintă o așezare tipică unde călătorii pot poposi și pot beneficia de cazare, mâncare și băutură. Termenul a pătruns în jurul secolului XVI, odată cu accentuarea influenței otomane asupra provinciilor românești, dar și a intensificării relațiilor cu Imperiul Otoman. 

Hanul este situat departe de localități, într-un mediu separat de lumea dinamică, undeva în pustiu, reprezentând locul protector al lui Fănică, un spațiu de refugiu în care se poate retrage oricând. Interiorul hanului pune în evidență un spațiu cu pereți, perdele, pat și tavan de un alb imaculat. Hanul pare un loc din care nu ai mai pleca, căldura din interiorul său fiind asemănată cu căldura de sub aripa de cloșcă ("...și cald ca sub aripa de cloșcă"), fiind prezent un miros de mere și gutui. Inexistența icoanelor de pe pereți atrage atenția asupra temei textului, specifică literaturii fantastice.

Personajele

Problematica textului este realizată de personajul experimentator, acesta fiind Fănică, cel care poposește la hanul lui Mânjoală în drum spre socrul său. Acolo este prezent personajul inițiator, coana Marghioala a cărei privire este observată și lăudată de Fănică. Personajul experimentator este consacrat, el încearcând să se integreze în ordinea firească a lucrurilor, însă vrăjitoarea, femeia cu puteri magice ce poate aduce nenorociri, încearcă să îl rețină, înpiedicându-i destinul. Atitudinea acestuia în perspectiva întâmplărilor este deschisă întrucât acesta își acceptă cu ușurință schimbarea destinului.

Interpretarea incipitului

Nuvela începe cu evidențierea planului realist, prin monologul narator-personaj (Fănică) în ipostaza călătorului. Acesta se îndreptă către socrul său, Iordache, spre Popestii-de-Sus, unde socotea să ajungă în jurul orei zece. Călărețul zărește că la "o bătaie bună de pușcă, luminile hanului lui Mânjoală". Își amintește că proprietarul a murit și a lăsat afacerea pe mâinile nevestei sale Marghioala. Tot referitor la han, Fănică își amintește de o întâmplare cu niște hoți care au încercat să jefuiască hanul, dar au fost pedepsiți inexplicabil. Întâmplarea cu hoții anticipează oarecum întâmplările, capacitățile vrăjitorești ale hanului și forța malefică a acestuia.

Interpretarea finalului

Finalul nuvelei se manifestă în planul real şi este aluziv, naratorul concluzionând că, dacă iedul şi cotoiul erau diavolul, atunci înseamnă că şi „dracul te duce, se vede şi la bune”, făcând trimitere la plăcerile petrecute de el la han cu cocoana Marghioala. Socrul său, pocovnicul Iordache, îi răspunde moralizator că mai întâi răul te tentează, ca să prinzi gustul, apoi te spurcă şi „ştie el unde te duce...”.

Întrebat de unde ar putea el cunoaşte aceste lucruri, socrul îi răspunde „asta-i altă căciulă”, lăsând să se înţeleagă faptul că şi el în tinereţe avusese o astfel de experienţă amoroasă care-l tentase cândva, apoi îşi venise în fire, îşi întemeiase o familie şi era acum un om respectat şi un bun creştin. De aceea ştiuse el cum să procedeze cu viitorul ginere pentru ca să-l aducă pe calea cea bună.

Semnificația simbolurilor

În primă etapă, după ce Fănică poposește la hanul Margioalei, putem observa anumite gesturi și replici ale hangiței care duc cu gândul la un pact demonic, cum ar fi lipsa icoanelor din han, însoțită de strania replică "Dă-le focului de icoane". Marghioala îl servește pe trecător cu cafea, un simbol al practicilor izoterice, însă nu poate fi vorba de vreo vrajă prin intermediul bauturii în text. Vraja se presupune că a fost transmisă prin intermediul ochilor, o manieră de a-l stăpâni și a-l ispiti pe Fănică, care era impresionat de aceștia. Căciula pe care acesta o purta acționează ca o poartă în lumea fantastică, acolo fiind prezente vrăjile necuratului. 

Înaintea plecării lui Fănică de la han se remarcă replica hangiței "îmi plătești când treci înapoi" ceea ce sugerează că cucoana știa de eșecul călătoriei lui Fănică. Apoi, el intră ca într-un labirint unde calul însoțitor se sperie de iedul negru ce apare în drum. Iedul este identificat ca un animal al necuratului. După ieșirea din transă, Fănică află că nu era departe de han, așa că se întoarce. Iedul reprezintă pisica neagră din han, tot un simbol al ghinionului.

Fănică, ajuns la destinația finală, află că hanul Marghioalei este năpădit de flăcări, în ele fiind prinsă și hangița. Acesta este considerat focul demonic, mistuitor care a tras-o pe cucoana Marghioala în chinurile veșnice ale Iadului.